Ce se întâmplă cu proiectul Legii privind piaţa de capital (p.4)

Pentru ce piaţă optăm – pentru piaţa unică europeană sau pentru o piaţă internă închisă?

Proiectul Legii privind piaţa de capital conţine un set de norme, în temeiul cărora participanţii profesionişti (societăţile de investiţii) din Uniunea Europeană vor avea dreptul să ofere servicii de investiţii pe teritoriul RM, fără a deţine licenţa eliberată de autoritatea competentă a RM. Oponenţii legii au văzut în aceste prevederi un plan de agresiune şi ocupaţie a pieţei de capital din RM de participanţii profesionişti din străinătate.

Pentru cine se pregăteşte terenul? ” se întrebă unul din oponenţii legii. Răspunsul vine tot de la el: “De facto, piaţa de capital naţională este în pragul distrugerii. Evidenţiez – piaţa naţională… Atunci, vom zice: la revedere, participanţi profesionişti din ţară, şi bună ziua, participanţi profesionişti străini.

Este, oarecum, de mirare, când după ani la rând de ritorică despre “promovarea investiţiilor străine” şi “integrarea RM în UE”, unele persoane văd un pericol în apariţia participanţilor profesionişti europeni în RM. Dar trecem peste acest detaliu, aşa cum trecem peste stilul provocator al întrebării, şi ne oprim la motivele din care proiectul Legii permite participanţilor profesionişti din UE să presteze servicii financiare în RM.

… cele 4 libertăţi fundamentale

Piaţa internă a Uniunii Europene este o piaţă comună a statelor membre, bazată pe 4 libertăţi fundamentale: libera circulaţie a mărfurilor, libera circulaţie a serviciilor, libera circulaţie a persoanelor şi libera circulaţie a capitalului. Este un lucru arhicunoscut, de la care începe orice lecţie privind UE. Având în vedere cele 4 libertăţi fundamentale, directivele EU, în dependenţă de domeniul de reglementare, prevăd diverse normele, care asigură libera circulaţie a mărfurilor, serviciilor, persoanelor şi capitalului. Nu vom înşira aici lista tuturor directivelor care vizează în mod direct piaţa de capital, şi care se referă la circulaţia capitalului şi serviciilor financiare. Ne vom opri doar la Directiva privind piețele instrumentelor financiare (MiFID) – una din cele mai importante directive în domeniul serviciilor financiare, care urmează să fie transpusă în legislaţia naţională prin intermediul proiectului Legii privind piaţa de capital.

Art. 31 al MiFID stabileşte, că “statele membre veghează ca fiecare societate de investiţii, autorizată şi supravegheată de autorităţile competente (ale unui stat UE – n.a.), să ofere în mod liber servicii de investiţii şi servicii auxiliare pe teritoriul lor”. Constatăm, că orice societate de investiţii din UE, care deţine autorizaţia/licenţa statului de origine pentru activităţi şi servicii de investiţii, este în drept să desfăşoare – liber şi fără restricţii suplimentare – astfel de activităţi pe teritoriul oricărui alt stat membru al UE. Aceste reglementări se bazează pe idea, că o societate de investiţii, legal constituită şi licenţiată/autorizată într-un stat membru al UE, întruneşte două condiţii care îi asigură funcţionalitatea:

  • corespunde cerinţelor de conformitate acceptate la nivelul UE;
  • este supravegheată de una din autorităţile competente ale statului membru UE, şi respectiv, se încadrează în profilul de risc admisibil.

Pornind de la caracterul unitar al pieţei europene, societatea de investiţii licenţiată/autorizată de un stat membru, nu va fi re-licenţiată într-un alt stat membru al EU, deoarece licenţa/autorizaţia pe care o deţine este o confirmare, că întruneşte cele două condiţii.

Proiectul Legii privind piaţa de capital preia normele din art.31 al MiFID şi dispune aceleaşi reglementări pe teritoriul RM: societatea de investiţii care deţine autorizaţia/licenţa eliberată de autoritatea de reglementare şi supraveghere a pieţei de capital dintr-un stat membru al UE va fi în drept să presteze să servicii de investiţii în RM. Obligaţia de re-licenţiere în RM a unei societăţilor de investiţii din UE ar însemn, că în RM se verifică suplimentar cele două condiţii,  verificate anterior
de autoritatea competentă dintr-un stat UE.

Reglementările proiectului Legii pieţei de capital, care permit societăţilor de investiţii europene să activeze în RM, confirmă câteva elemente deosebit de importante pentru perspectiva europeană a RM, şi anume:

  • RM recunoaşte autoritatea, legalitatea şi capacitatea autorităţilor de reglementare a pieţei de capital din statele membre ale UE;
  • RM recunoaşte caracterul unitar a pieţei europene şi acceptă să devină parte componentă a acesteia;
  • RM acceptă regulile de joc aplicate pe piaţa comunitară şi le preia integral.

Şi invers, neincluderea în proiectul Legii pieţei de capital a unor astfel de reglementări ar însemna că:

  • RM nu recunoaşte autoritatea, legalitatea şi capacitatea autorităţilor de reglementare a pieţei de capital din statele membre ale UE;
  • RM nu recunoaşte caracterul unitar a pieţei europene şi nu acceptă să devină parte componentă a acesteia;
  • RM nu acceptă regulile de joc aplicate pe piaţa comunitară şi nu le preia.

În mod evident, proiectul Legii pieţei de capital a ales prima cale.

Desigur, pericolul “distrugerii pieţii”, odată cu apariţia societăţilor de investiţii din UE, este unul virtual. Indiferent ce societăţi europene vor veni în RM şi care va fi arealul de extindere pe piaţă, ele nu vor reuşi să excludă sau să motiveze dispariţia participanţilor profesionişti autohtoni cel puţin din câteva considerente. În primul rând, există foarte puţine premise să presupunem, că în RM vor apărea societăţi din UE care se vor compara ca potenţial cu participanţii profesionişti bancari. Chiar dacă admitem, că vor dispărea în totalitatea participanţii profesionişti nebancari, pe piaţă vor continua să activeze cele 10 bănci care în prezent deţin licenţe de participanţi profesionişti. În al doilea rând, societăţile de investiţii din UE vor aduce noi abordări şi strategii de activitate pe piaţa de capital. În acelaşi timp, participanţii profesionişti din RM îşi vor folosi propriile avantaje – relaţii mai bune cu autorităţile şi companiile locale, înţelegere mai bună a situaţiei locale, adaptare mai bună la mentalitatea investitorilor locali. Din această perspectivă, participanţii profesionişti din ţară şi societăţile de investiţii din EU se află pe poziţii aproape identice: fiecare grup are avantajele şi dezavantajele sale.

Aşa dar, proiectul Legii optează pentru deschiderea pieţei de capital şi integrarea în piaţa comunitară. Urmează să vedem, dacă oponenţii Legii vor avea o opţiune similară sau vor dori să menţină în continuare aceeaşi piaţă închisă, monopolizată şi ruptă de realităţi.

(va urma)

Lasă un răspuns: