Piaţa de capital este a companiilor şi investitorilor

Interviu pentru ECO: Piaţa de capital este a companiilor şi investitorilor, şi nu a unor intermediari

Parlamentul a adoptat săptămâna trecută, în lectură finală, Legea privind piaţa de capital. La o zi de la adoptarea legii, o agenţie de presă a difuzat un comentariu, în care se afirmă, că mai mulţi operatori ai pieţei se declară împotriva ei. Autorii comentariului opinează, că noua lege subminează statalitatea Republicii Moldova şi că ea va conduce la distrugerea pieţei de capital, dar şi a întregii economii a statului. Cu referire la aceste afirmaţii şi la situaţia actuală a pieţei de capital, redacţia ECOnomist a solicitat opinia lui Alexandru Savva, consultant financiar şi unul dintre autorii Legii Pieţei de Capital.

– Dle Savva, de ce unii operatori ai pieţei se pronunţă atât de vehement împotriva Legii?

– Adoptarea Legii pieţei de capital a fost anticipată nu doar de acest ultim comentariu, mai mult emoţional decât analitic, ci de o serie întreagă de consultări publice şi avizări pe parcursul ultimilor doi ani. În această perioadă au fost publicate numeroase opinii şi comentarii, unde aceeaşi operatori afirmau, că legea va avea doar efecte negative. Trebuie să atragem atenţia la un mic detaliu. Nici unul dintre aceste materiale nu a fost semnat cel puţin de un operator ai pieţei. Mă întrebaţi de ce unii operatori sunt împotriva legii. Eu vă întreb unde sunt aceşti operatori ai pieţei şi cât de credibili pot fi, dacă se ascund în spatele unor articole nesemnate?!

Drama persoanelor în cauză este, că de-a lungul anilor, s-au împotrivit şi au reuşit să blocheze orice iniţiativă rezonabilă de modificare a legislaţiei din domeniu. Pe de o parte, piaţa de capital se află într-o stare gravă şi situaţia degradează constat. Pe de altă parte, aceşti operatori au făcut un lobby puternic pentru a nu admite aplicarea unor măsuri care ar schimba situaţia. De la apariţia proiectului legii şi, ulterior, pe parcursul acestor doi ani, ei nu au adus nici o contribuţie la proiectul legii, ci au cerut iremediabil ca acesta să nu fie votat. Este de apreciat, că Parlamentul şi Guvernul nu s-au lăsat manipulaţi, şi în final, legea a fost adoptată. Trebuie remarcată şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare, care a ţinut piept situaţiei şi a convins, mai întâi Guvernul, iar apoi Parlamentul, că legea trebuie votată. Pe de altă parte, argumentele şi motivaţiile pe care le invocă oponenţii legii sunt atât de mincinoase şi ridicole, încât nu puteau fi luate în consideraţie.

– Oponenţii legii au adus şi alte acuzaţii destul de grave, care depăşesc cadrul pieţei de capital, cum ar fi afirmaţia, că noua lege subminează independenţa Republicii Moldova…

– Oponenţii legii au spus, că legea subminează independenţa statului, deoarece, după adoptarea ei, toţi operatorii străini vor avea acces nestingherit pe piaţa locală şi că vor urma scurgeri masive de capital din ţară. Este un fals. Noua lege va permite accesul pe piaţa moldovenească nu pentru toţi operatorii străini, ci doar pentru cei din statele-membre ale UE. Legea obligă, ca între autorităţile de reglementare din Republica Moldova şi statele respective din UE să existe acorduri în acest sens, care ar trebui să se bazeze pe principiul reciprocităţii, când operatorilor din ambele state le este permis să presteze servicii pe teritoriul celuilalt stat. Dar nici în acest caz accesul nu este garantat. După semnarea unui asemenea acord, operatorul străin va avea acces pe piaţă moldovenească doar dacă va obţine un statut special, numit de lege „persoană acceptată”. Observaţi, că nu este vorba despre un acces nestingherit, ci dimpotrivă, de unul cu multe condiţii. La moment, astfel de acorduri nu există, respectiv, riscul ca piaţa locală să fie inundată de operatori din străinătate este nul. Pe de altă parte, este ciudat să auzi că venirea investitorilor străini în R. Moldova, mai ales, a unor instituţii financiare din UE, este considerată ameninţare a independenţei statului.

Dacă e să ne referim la celălalt aspect, atunci exodul de capital din Republica Moldova este imposibil. Legislaţia cu privire la reglementarea valutară stabileşte, că în relaţiile comerciale, orice ieşire de mijloace băneşti din ţară se face cu permisiunea Băncii Naţionale a Moldovei. Legea pieţei de capital nu are nici o legătură cu transferurile de bani din sau în ţară şi nu atinge nici într-un fel reglementările valutare.

– O altă învinuire adusă Legii pieţei de capital este că ea va stimula corupţia, deoarece nu corespunde principiilor Ghilotinei. Legea nu prevede toate regulile de joc, iar după intrarea în vigoare va fi necesară adoptarea a 40 de acte normative pentru a reglementa piaţa de capital.

– Să facem un simplu calcul. Actuala Lege a pieţei valorilor mobiliare are 68 de articole şi se întinde pe cca. 55 de pagini. Noua Lege a pieţei de capital are 144 de articole şi se întinde pe cca. 130 de pagini. Este evident că noua lege reglementează mai detaliat relaţiile de pe piaţă. Pe de altă parte, în prezent sunt în vigoare cca.80 de acte normative în domeniul pieţei valorilor mobiliare. Dacă aceste 80 de acte ar urma să fie înlocuite cu altele 40 de acte, atunci, din nou, este o dovadă că noua Lege este mai detaliată şi extinsă.

Înţeleg că datele respective ar putea fi considerate neconvingătoare, deoarece contează calitatea, şi nu neapărat cantitatea. Aici însă vom constata, că noua Legea a pieţei de capital diminuează semnificativ numărul de proceduri şi autorizări, impuse participanţilor pieţei de legislaţia actuală. Spre exemplu, în prezent cea mai mare parte din tranzacţiile cu valori mobiliare sunt aşa-numitele „oferte publice pe piaţa secundară”, care implică proceduri foarte dificile. Pentru a efectua o astfel de tranzacţie, investitorul este obligat să apeleze la serviciile brokerului, evaluatorului, registratorului şi bursei; să pregătească un prospect informativ şi un şir de acte adiţionale; să depună mijloace băneşti pe un cont special pentru o perioadă lungă de timp; să înregistreze (să obţină autorizarea necesară) intenţia sa de a efectua tranzacţia etc. Noua lege exclude toate aceste proceduri.

Dacă în prezent toate societăţile pe acţiuni sunt obligate să-şi înregistreze emisiunile de valori mobiliare şi să obţină un certificat de înregistrare, atunci noua Legea prevede, că doar emisiunile publice de valori mobiliare vor fi supuse înregistrării. Dacă în prezent operatorii pieţei sunt obligaţi să obţină licenţă la fiecare 5 ani, atunci noua Lege prevede eliberarea licenţelor pe termen nelimitat. Sunt doar câteva exemple care dovedesc, că noua Legea se conformează într-o măsură mai mare principiilor Ghilotinei. Din acest punct de vedere, riscurile de corupţie, existente în legislaţia actuală, se vor micşora.

Vorbind despre corupţie. Încercaţi să faceţi o comparaţie între domeniile de reglementare ale legii actuale şi cele din noua Lege a pieţei de capital. În prezent se reglementează absolut tot ce există şi se mişcă pe piaţa de capital. În contrast, noua lege va reglementa doar trei segmente ale pieţei: ofertele publice, serviciile financiare şi circulaţia instrumentelor financiare pe pieţe organizate. Noua lege reduce esenţial domeniul de reglementare şi posibilităţile de intervenţie ale autorităţilor publice. Este evident, că riscurile de corupţie sunt mult mai mari în prezent, deoarece autorităţile pot interveni în orice situaţii, şi nu după intrarea în vigoare a noii Legi, când autorităţile vor fi în drept să intervină doar în cele trei segmente ale pieţei. De altfel, nu este scopul Legi pieţei de capital să contracareze corupţia. Există numeroase acte normative de combatere a corupţiei şi mule autorităţi care se luptă cu acest fenomen. A invoca Legii pieţei de capital că stimulează corupţia şi a pretinde că Legea subminează statalitatea sau integritatea ţării este o aberaţie.

– Trebuie să recunoaşteţi, că noua Lege obligă operatorii pieţei să-şi majoreze capitalul, iar acesta este văzut ca o măsura de anihilare a unor participanţi profesionişti actuali. Cifrele din Lege dovedesc într-un fel acest lucru.

– Legea pieţei de capital prevede că un operator de pe piaţă trebuie să deţină un capital minim de 50 mii de euro, deci, echivalentul a 760 mii lei. Nu este nici pe departe o sumă exagerată, care deranjează o instituţie financiară serioasă. Cerinţele în cauză ar urma să fie atinse peste 10 ani de la intrarea în vigoare a legii. Deci, orice operator va avea suficient timp să se alinieze acestei condiţii. Şi apoi… nu vorbim de gherete şi buticuri de bulevard. Ci despre un domeniu care poartă ambiţiosul nume de „piaţa de capital”, în care operatorii pieţei poartă nume prestigioase de broker, dealer, bursă, companie financiară, întreprinde investiţională. Dacă timp de aproape 20 de ani, de când se pretinde că a fost creată piaţa de capital în Moldova, unii operatori nu au reuşit să acumuleze 760 mii lei, şi dacă acestora le este frică că nu vor acumula aceste sume nici în următorii 10 ani, atunci avem motive să punem la îndoială capacitatea lor de a opera cu capitaluri şi investiţii. Doar această mică remarcă ar fi suficientă pentru a ignora argumentările şi motivaţiile invocate de oponenţii legii. Dacă e să revenim la această cifră de 760 mii lei, atunci ea nu poate anihila operatorii actuali ai pieţei, fiindcă peste 95% dintre ei deţin acest capital.

– Oricum, Legea propunea lichidarea registratorilor independenţi şi doar în urma intervenţiei Parlamentului aceştia nu au fost lichidaţi.

– Nici la o etapă de elaborare, Legea pieţei de capital nu a prevăzut că registratorii independenţi vor fi lichidaţi. Este o minciună multiplicată de oponenţii legii. Prin obiectul său de reglementare, Legea pieţei de capital nu trebuie să se refere la registratorii independenţi. Acest fapt înseamnă doar un singur lucru. Registratorii independenţi vor continua să existe, doar că nu vor fi licenţiaţi şi supravegheaţi de Comisia Naţională a Pieţei Financiare. Se pare că această propunere nu a fost pe placul unor participanţi actuali ai pieţei. Ei au insistat ca registratorii independenţi să fie incluşi ca domeniu de reglementare a noii legi. Din câte cunoaştem, Parlamentul a acceptat aceste recomandări. Aşa că oponenţii legii ar trebui să se bucure că le-au fost urmate solicitările şi că registratorii vor fi supravegheaţi şi licenţiaţi în continuare.

– Nu aţi răspuns la întrebarea iniţială. De ce, totuşi, unii operatori ai pieţei s-au opus cu atâta înverşunare adoptării Legii?

– Oponenţii legii nu doresc să recunoască un lucru. Legislaţia actuală este benefică doar unor operatori ai pieţei, deoarece obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să folosească serviciile acestora, şi respectiv, să le achite plăţile de rigoare. S-ar fi putut trece cu vederea peste aceste privilegii, dacă situaţia pe piaţa de capital nu ar fi catastrofală. Dar anume ele au pus pe brânci întreaga piaţă de capital. Legislaţia actuală există de peste 14 ani, iar piaţa a degradat constant în această perioadă. Emisiunile şi tranzacţiile pe piaţa de capital se mai efectuează doar din motivul că legislaţia, sub o formă sau alta, obligă societăţile pe acţiuni şi investitorii să le urmeze. În caz contrar, nimeni nu ar apela la astfel de mecanisme. Legea vine să excludă privilegiile de care dispun aceşti operatori. De aceea, ei au luptat activ împotriva ei.

Să vă dau un exemplu. Spuneam anterior, că mai mult de jumătate din tranzacţiile pe piaţa valorilor se efectuează prin intermediul unei proceduri lungi, dificile şi costisitoare, numită „oferta publică pe piaţa secundară”. Pentru a face o astfel de operaţiuni, investitorul este obligat să apeleze la serviciile a patru operatori de pe piaţă: brokerul, evaluatorul, registratorul şi bursa. Legea pieţei de capital anulează toate aceste proceduri. Este firesc ca toţi aceşti operatori de piaţă să fie supăraţi pe noua lege şi să se opună adoptării ei. Sper că acum, după ce noua lege a fost votată, operatorii pieţei vor da dovadă de mai multă raţiune şi obiectivitate, şi vor recunoaşte, că această bătaie de joc faţă de investitori şi societăţile pe acţiuni trebuie oprită.

Este corect, Legea pieţei de capital stabileşte cerinţe noi – în unele privinţe rigide – faţă de operatorii pieţei. Şi aici ne referim nu doar la cerinţe faţă de mărimea capitalului, ci şi la managementul riscurilor, conformitate, control intern, gestionarea conflictelor de interese, conduită etc. Ele însă sunt obligatorii dacă dorim ca pe piaţă să activeze operatori cu intenţii serioase, cărora le pot fi încredinţate în gestiune mijloace băneşti şi valori mobiliare. Stabilirea unor noi cerinţe pentru operatorii pieţei este costul care trebuie achitat pentru a liberaliza piaţa şi a convinge investitorii să investească în ea.

– Ce înseamnă „a liberaliza piaţa” şi de ce o astfel de liberalizare este necesară?

– Noua Lege anulează un şir de restricţii şi interdicţii care blochează dezvoltarea pieţei. Ea exclude obligaţia înregistrării emisiunilor închise de valori mobiliare, obligaţia înregistrării valorilor mobiliare la bursă, calificarea obligatorie a tuturor societăţilor ca entităţi publice şi impunerea unor multiple cerinţe legate de acest fapt, obligaţia de a încheia tranzacţii doar prin intermediul unor anumiţi operatori de piaţă, obligaţia de a efectua tranzacţiile prin oferte publice pe piaţa secundară etc. Pe lângă faptul, că restricţiile enumerate blochează piaţa şi sunt în beneficiul exclusiv al unor operatori ai pieţei, ele sunt puse pe umerii societăţilor pe acţiuni şi investitorilor. Legea pieţei de capital vine să anuleze aceste restricţii. De aceea, ea poate fi caracterizată ca o liberalizare şi o lege a investitorilor şi societăţilor pe acţiuni.

– Deci, după adoptarea legii, trebuie să ne aşteptăm la o dezvoltare rapidă a pieţei de capital?

– În lege nu veţi găsi formule magice, care, odată citite, vor schimba situaţia de pe piaţă. Legea încearcă să creeze un model de reglementare care trebuia să devină normalitate cu mulţi ani în urmă. Ca orice alt act normativ, Legea pieţei de capital doar oferă posibilităţi. Vor beneficia de aceste posibilităţi participanţii pieţei şi autorităţile de stat – este o altă întrebare. Important este ca autorităţilor publice să le ajungă curaj pentru a implementa Legea şi a continua reformele pe piaţă, iar operatorilor pieţei – imaginaţie şi cunoştinţe, pentru a promova instrumentele financiare şi a atrage interesul investitorilor şi societăţilor pe acţiuni.

Probabil aţi remarcat că toate discuţiile pe seama Legii s-au concentrat asupra comentariilor câtorva operatori ai pieţei. Dar nimănui nu i-a venit în gând să ceară opinia societăţilor pe acţiuni şi a investitorilor faţă de Lege. Şansele de dezvolte vor deveni reale când toţi vor înţelege, că piaţa de capital este în primul rând a companiilor şi investitorilor, dar nu a unor intermediari. O creştere a pieţei va avea loc atunci, când investitorii şi companiile în mod benevol vor veni pe piaţă. Iar rolul operatorului este de a convinge investitorii şi companiile – printr-o calitate înaltă a serviciilor financiare, şi nu prin interdicţii impuse de lege – să folosească instrumentele pieţei de capital.

– Vă mulţumim pentru interviu.

A dialogat Ion Chișlea

Preluat de pe http://eco.md

2 comentarii la „Piaţa de capital este a companiilor şi investitorilor”

Lasă un răspuns: