Legea pieţei de capital a ajuns în Parlament

La aproape doi ani de la elaborare, proiectul Legii privind piaţa de capital a ajuns în Parlament. E greu de spus dacă acest lucru a bucurat pe cineva. Senzaţia care se creează este că Legea nu trebuie nimănui. Operatorii pieţei nu sunt încîntaţi, deoarece Legea le impune noi condiţii de activitate. Funcţionarii de diferit rang şi din diverse instituţii preferă să nu insiste în promovarea ei din mai multe considerente. Emitenţii şi investitorii sunt prea departe de conţinutul noii Legi şi de avantajele pe care ea le oferă. Susţinerea pe care o avea la început s-a pierdut în timp. Se pare că proiectul Legii pieţei de capital se mişcă înainte din inerţie.

Nimeni nu cunoaşte cît timp va fi necesar Parlamentului pentru a examina proiectul Legii. Nimeni nu ar putea garanta, că Legea va fi adoptată. Şi dacă va fi adaptată, nimeni nu poate spune dacă versiunea finală a Legii va fi apropiată sau îndepărtată de conţinutul Directivelor UE. Însă calea parcursă de proiectul Legii pentru a ajunge în Parlament scoate în evidenţă cîteva lucruri, care merită a fi puse în discuţie.

Disfuncţii în promovare

Proiectul Legii dovedeşte că este puţin să elaborezi un act normativ nou, chiar dacă acesta este necesar şi transpune Directivele UE. Jumătate din lucrul asupra unei act normativ nou trebuie să ţină de promovarea acestuia – condiţie care a lipsit în privinţa proiectului Legii pieţei de capital. Lucrul acest a fost simţit în special pe fondalului unui PR de amploare contra proiectului Legii, plasat de oponenţii Legii pe paginile diferitor ziare şi în scrisorelele expediate în atenţia marilor funcţionari.

Vorbind despre promovare, nu ne referim la acţiuni publicitare, ci la argumentarea şi explicarea Legii. Elaborarea materialelor de motivare, descrierea noilor mecanisme de activitate pe piaţă, evidenţierea avantajelor şi beneficiilor noului model de reglementare etc. Astfel de măsuri ar fi permis să se evite multe din barierele pe care le-a întîlnit (şi le va întîlni în continuare) Legea şi ar fi calmat participanţii pieţei. Oricare din obiecţiile faţă de proiectul Legii şi neajunsurile invocate pot fi just şi rezonabil contraargumentate. Dar cineva trebuia să se ocupe de aceasta.

De altfel, acest lucru este bine însuşit de unele autorităţi, care nu atrag atîta atenţie activităţilor de serviciu şi rezultatului acestuia, cît diferitor măsuri publicitare. Pentru aceasta, direct sau indirect, sunt alocate resurse impunătoare pentru angajarea experţilor PR şi mercenarilor de presă, crearea de site-uri, comandarea de emisiuni TV/radio, apariţia „întîmplătoare” a unor materiale pozitiviste, crearea diferitor comitete care „reprezentă societatea civilă” etc. Nu era cazul ca o strategie publicitară de aşa amploare să fie aplicată în cazul proiectului Legii pieţei de capital, mai cu seamă că aşa strategii sunt vădit exagerate în raport cu activitatea obişnuită a autorităţilor publice, dar cîteva măsuri elementare de promovare, care obiectiv şi corect ar fi argumentat prevederile Legii, se impuneau.

Problema copy-paste-ului şi obiectivul fantomă de integrare europeană

Nu putem fi siguri că unii din cei implicaţi în examinarea proiectului Legii cunosc şi înţeleg de unde a pornit şi unde doreşte să ajungă Legea pieţei de capital. Despre necesitatea aprobării unei noi Legi, ajustată la directivele UE referitoare la serviciile şi instrumentele financiare, se vorbeşte de la începutul anilor 2000. Ulterior, autorităţile adoptă mai multe documente oficiale (două legi, trei hotărîri ale Guvernului) în care dezvoltarea pieţei de capital şi elaborarea unei noi Legi privind piaţa de capital „în conformitate cu Directivele aplicabile ale UE” sunt stabilite ca obiective de primă importanţă.

Pentru a-şi executa propriile acte, oficialităţile au solicitat suportul unor instituţii internaţionale. Suportul a fost acordat, după care se fac strategii de dezvoltare, se elaborează planuri de măsuri, se angajează experţi străini, se creează grupuri de lucru, se insistă ca Legea să fie elaborată cît mai urgent. Şi în momentul în care proiectul Legea se elaborează şi se pune pe masa funcţionarilor de vîrf pentru aprobare, aceştia declară pretenţios „E prematur! Noi ne-am angajat să transpunem directive, dar nu trebuie să uităm de dimensiunile, particularităţile, specificul, conjunctura şi coloristica pieţei noastre”.

În tandem cu aşa declaraţii, este firesc ca unele persoane să ia în derîdere nu doar proiectul Legii, ci şi obiectivul de integrare europeană a RM. Necunoscînd la ce se referă proiectul Legii şi despre ce vorbeşte în el, aceştia nu au găsit alt motiv de a-l blama, decît a spune în bătaie de joc că proiectul este un exerciţiu de copy-paste, considerînd probabil, că aceste afirmaţii sunt ingenioase şi originale. Dacă ar fi aruncat cel puţin o privire asupra proiectului Legii şi directivelor transpuse, ar fi văzut diferenţele de stil, structură, formulare, iar în unele cazuri – şi de reglementare, pentru a înţelege că sarcasmele sunt lipsite de sens.

Împărtăşesc opţiunea majorităţii cetăţenilor RM vizavi de subiectul integrării europene, însă nu mă încălzeşte deloc că noua Legea a pieţei de capital „este armonizată la Directivele UE”. Ca persoană care are anumite participări în domeniu, înţeleg că modelul de reglementare a pieţei de capital, stabilit de directive şi preluat de proiectul Legii, este mai raţional şi mai eficient decît cel aplicat acum în RM. Dar faptul că „sunt transpuse directivele” este doar o componentă ce descrie proiectul Legii, de care se ţin, de regulă, politicienii şi funcţionarii de stat. Va fi lăsată această descriere în notele informative sau va fi exclusă – proiectul Legii nu va deveni nici mai bun, nici mai rău.

De altfel, această atitudine de batjocură faţă subiectul integrării europene nu este nici pe departe ingenioasă şi originală. Dimpotrivă, este la fel de veche ca şi primele strategii ale statutului prin care s-a ţintit integrarea europeană a RM. Strategiile declarau solemn şi monumental că obiectivul RM este integrarea europeană, pentru ca atunci, cînd se ajunge la implementarea strategiilor, să se pretindă că este prematur şi se ignoră particularităţile RM.

Toate acestea nu ar avea nici o importanţă, dacă nu ar scoate în evidenţă sau neînţelegerea a ceea ce înseamnă „transpunerea Directivelor UE”, sau lipsa de sinceritate în privinţa obiectivului de integrare europeană a RM. Acest lucru ne face să afirmăm cele cîteva gînduri care urmează.

Unu. Argumentele „este prematur” şi „trebuie adaptat la particularităţile noastre” constituie doar un paravan după care se ascund persoanele care nu doresc preluarea modelelor de reglementare stabilit de directive. Cazurile anterioare, cînd se neagă cele mai bune experienţe internaţionale şi se inventează reglementări care ar fi adaptate la particularităţile noastre, ne dovedesc acest fapt. De altfel, dacă cineva sincer ar crede în acest argument, atunci ar face un lucru cît se poate de simplu. Proiectul Legii a luat în consideraţie că operatorii pieţei nu vor putea îndeplini cerinţele către capitalul iniţial, şi a stabilit pentru aceste norme un termen de 10 ani pentru a fi executate. Dacă cineva pretinde, că unele reglementări din directive sunt premature, atunci nu are decît să le identifice şi să stabilească peste cîţi ani ne vom permite să le preluăm în legislaţia naţională.

Doi. Problema copy-paste-ului este una falsă, care nici nu trebuie luată în consideraţie. Transpunerea aquis-ului comunitar, cel puţin la o etapă iniţială, anume asta şi înseamnă – a copia directivele UE în legislaţia noastră. Desigur, „copierea” nu trebuie făcută automat; normele transpuse trebuie studiate, analizate şi conştientizate, pentru a le înţelege esenţa acestora şi a asigura buna lor executare.

Trei. Orice încercare de a prelua doar o parte din directive, de a le modifica şi adapta la este defectuoasă din mai multe motive. Mai întîi, directivele UE formează un complex, o sistemă de norme: dacă modifici un element din ele, afectezi şi denaturezi întreaga construcţie. În al doilea rînd, aquis-ului comunitar include un şir de norme de aplicare directă: dacă directivele nu vor fi transpuse in corpore în legislaţia naţională, atunci inevitabil se va ajunge la situaţia în care norme de aplicare directă contravin legislaţiei naţionale.

Desigur, multe dintre normele UE se deosebesc de logica şi limbajul legislativ naţional. Dar dacă ne-am propus să le preluăm, atunci nu avem altă cale decît să ne adaptăm la logica şi limbajul directivelor. Altfel zis, transpunerea aquis-ului comunitar nu trebuie să însemne moldovenizarea Directivelor UE, ci invers – europenizarea legislaţiei RM. Dacă acest lucru nu va fi înţeles, atunci obiectivul de integrare europeană nu va avea nici o şansă de realizare.

De fapt, Legea nu a fost discutată

Proiectul Legii demască nivelul de interes şi înţelegere faţă de piaţa de capital. Dacă e să analizăm cei doi ani de cînd proiectul Legii a fost elaborat, vom vedea că o discuţie serioasă la temă nu a fost.

Orice altceva a avut loc: declaraţii „bombă” despre efectual apocaliptic al Legii, PR negru pe paginile unor ziare, discursuri (pseudo)sociale şi politicianiste, injurii şi răcnete. Undeva în internet a apărut o mini-parodie din 5 propoziţii şi o frază. Un pretins curier economic, care s-ar presupune, că trebui să analizeze obiectiv, echidistant şi în cunoştinţă de cauză evenimentele de pe piaţă, nu a publicat decît nişte articolaşe agresive, care seamănă mai mult cu un lătrat de cîine vagabond: gălăgie multă, în lipsită de substanţă cenuşie. Cîteva ziare au transcris prin alte cuvinte aceleaşi articolaşe şi … cam atît.

O discuţie profundă şi profesionistă pe subiecte care realmente ţin de piaţa de capital nu a existat. Chiar în Guvern, la aprobarea proiectului Legii, s-au discutat subiecte cu caracter general, care nu ţin la modul direct de piaţa de capital. Trecerea la un alt model acces pe piaţă şi de tranzacţionare, limitarea arealului de reglementare, desfăşurarea activităţilor şi prestarea serviciilor financiare în baza abordării prudenţiale, stabilirea unui noi regim de activitate pentru organismele de plasament colectiv etc. – niciunul dintre acestea nu a fost vizat.

Din alt punct de vedere, dacă ne imaginăm divagaţiile care ar fi urmat, nu avem decît să ne bucurăm că proiectul Legii nu a fost discutat. Să vedem ce noutăţi ne va aduce calea pe care o va parcurge Legea în continuare.

3 comentarii la „Legea pieţei de capital a ajuns în Parlament”

  1. Bravo Sandu! Ai lovit cuiul in gamalie. E prima analiza calificata a procesului de creatie legislativa asa cum este el in realitate, nu scris in Legea 780. Cred ca avem o problema aici, mai ales atunci cand un cinovnik, primind un proiect, the un tel fostului sau angajator si-l intreaba ‘ce trebuie sa scriu?’. Bine daca fostul este sanatos/modern, altfel te acuza de ‘copy-paste’ si ‘prematur’. Totusi, sa stii (de fapt, cred ca stii) ca exista si functionari care isi fac treaba onest, fara a fi influentati, doar ca ma tem ca ei sunt (tot mai) putini..

  2. De fapt, proiectul de Lege dat, ca de obicei, incrucişază spadele grupurilor de interese financiare. Fiindca:
    1. Este legea fundamentală, Constituţia fluxurilor de capital. Miza poate deveni majoră.
    2. Este temelia pentru baza normativă a pieţei financiare (în condiţiile în care nu prea se doreşte a munci, va fi nevoie de a depune eforturi substanţiale pentru a perfecta, completa, modifica baza normativă existenta).
    3. Vectorul intereselor financiare existente actualmente nu conicide see you vectorul legislativ propus în proiectul dat.
    4.Structura instituţională a pieţei financiare este în pragul unor reforme discutate în culuare, subiective şi nemotivate, inexplicite şi oportune doar pentru anumite noduri de putere politică.
    5. Novaţiile de substanţă normativă nu sunt la ordinea de zi a topului politico-financiar al Moldovei, fiind necesare pe piaţa financiară a Moldovei doar unele spoieli cosmetice.
    6. Incertitudinea financiară care se intrezăreşte în viitorul apropiat, scoate imperativitatea şi oportunitatea acestui proiect legislativ, plasînd-o pe linia de rezervă.
    7. Obligaţiunile guvernării faţă de partenerii occidentali, inclusiv la capitolul aprobării proiectului dat, demult au fost încălcate sub aspect de termene şi referinţe…… etc.

    Am putea descifra si alte macro si micro aspecte, dacă doriţi şi nano subtilităţi (buturuga mică dă jos carul mare), însă evident este una. Tergiversarea promovării proiectului dat va continua. Este valabil cel putin pentru viitorul apropiat.

Lasă un răspuns: